Pilda Fiului Risipitor diortodosită și tâlcuită de pr. Ioan Ică Jr.

Evanghelia după Luca, cap. 15:

¹¹ Un om avea doi fii.

¹² Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui: Tată, dă-mi partea care-mi revine din avere. Iar el le-a împărţit viața (averea).

¹³ Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul mai tânăr a plecat într-un ținut îndepărtat şi acolo şi-a risipit averea, trăind fără rețineri.

¹⁴ Şi când a cheltuit toate, s-a făcut foamete aprigă în acel ținut, şi el a început să simtă lipsuri

¹⁵ Şi ducându-se, s-a alipit de unul din cetățenii acelei ținut, iar acela l-a trimis la pământurile sale să-i pască porcii.

¹⁶ Şi poftea să-şi umple pântecul din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea.

¹⁷ Venindu-şi atunci în sine, a zis: Câţi angajați ai tatălui azi pâini de prisos, iar eu pier aici de foame!

¹⁸ Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta;^†

¹⁹ Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiu al tău. Fă-mă ca pe unul din angajații tăi.

²⁰ Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Şi pe când era el încă departe, tatăl său l-a văzut, i s-a făcut milă până în măruntaie și alergând cădea pe gâtul lui și-l tot săruta.

²¹ Iar fiul i-a zis: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiu al tău.

²² Tatăl însă a zis slugilor: Repede scoateți ți aduceți haina dintâi şi-l îmbrăcaţi, daţi-i un inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui;

²³ Şi aduceţi viţelul îngrăşat, sacrificați-l şi-l şi mâncând să ne veselim;

²⁴ Că acest fiu al meu mort era şi iarăși viu, pierdut era şi a fost găsit. Şi au început să se veselească.

²⁵ Fiul său cel mai vârstnic era însă la ogor. Şi venind când era aproape de casă, a auzit muzici şi hore.

²⁶ Şi chemând la el pe unul din copii, a întrebat ce să fie oare acestea.

²⁷ Iar copilul i-a zis: Fratele tău e aici, şi tatăl tău a sacrificat viţelul îngrăşat, pentru că l-a primit înapoi sănătos.

²⁸ Atunci însă s-a înfuriat şi nu voia să intre; iar tatăl lui, ieşind le le, se tot ruga de el.

²⁹ El însă răspunzând, a zis tatălui său: Iată, de atâţia ani îţi sunt slugă şi niciodată n-am trecut peste porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied să mă veselesc cu prietenii mei.

³⁰ Iar când a venit acest fiu al tău, ăsta care ţi-a mâncat viața cu desfrânatele, ai sacrificat pentru el viţelul îngrăşat.

³¹ Tatăl însă i-a zis: Copile, tu totdeauna eşti împreună cu mine şi toate ale mele ale tale sunt.

³² Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, că fratele tău acesta mort era şi este viu, pierdut era şi a fost găsit.

Transcrierea aproximativă a ideilor din predica părintelui

Pilda poate fi numită:

• Pilda celor doi fii și amândoi fii sunt risipitori
• Pilda tatălui milostiv

Care este intenția Domnului nostru Iisus Hristos?

Fariseii și cărturarii se socoteau drepți pe ei înșiși și se uitau de sus la toți păcătoșii și la toți cei care nu aplică legea.

Această atitudine împărtea lumea iudaică în două părți:

1. fariseii și cărturarii – elita religioasă, care știau poruncile lui Dumnezeu și care împlineau legea și se mândreau cu asta
2. oamenii de rând – care nu împlineau întru totul legea, și care erau considerați păcătoși de farisei și cărturari.

Farisii îl comentează pe Iisus, murmură împotriva Lui, pentru că de El se apropiau toți păcătoșii.

Iisus stătea la masă împreună cu păcătoșii.

Fariseii se scandalizează: păi ce face învățătorul vostru? oare e învățător evreu cu adevărat, nu știe care e legea lui Israel? Cum să stai la masă cu păcătoșii?

Fariseii nu stăteau la masă cu păcătoșii și evreii nu stăteau la masă cu păgânii. Masa nu era un simplu ritual social, ci era un simbol de frățietate…

Nu stai la masă decât cu cei care fac parte din familia ta, cu cei care au aceleași gânduri și valori împreună cu tine.

Evreii considerau că dacă stai la masă împreună cu păgânii ești de acord cu păgânismul lor și cu idolatria lor. Ei care se închină adevăratului Dumnezeu nu pot să stea la masă cu cei care se închină la idoli.

Fariseii nu stăteau cu toți la masă ci doar cu cei care țineau toate poruncile lui Dumnezeu, așa cum le înțelegeau ei.

Acesta e contextul în care Iisus spune această pildă!

Fariseii e ca și cum ar spune: „Învățătorul vostru stă la masă cu păcătoșii pentru că-i Dumnezeul păcătoșilor. E Dumnezeu bețivlor, Dumnezeul vameșilor, Dumnezeul prostituatelor”

Murmurul fariseilor: comentarii agresive, cu ostilitate. „Învățătorule vino-ți în fire că dacă nu trebuie să aplicăm legea. Nu numai cu ăia păcătoșii dar și cu tine.”

Iisus va ajunge pe cruce și pentru acest lucru: pentru că deschide dragostea lui Dumnezeu și față de păgâni și față de toți păcătoșii din Israel.

Ca răspuns la murmurul lor Iisus spune 3 pilde.

1. pilda oii pierdute și a păstorului cel bun care care lasă celor 99 de oi și o caută, și o găsește
2. pilda femeii care pierde drahma cea pierdută și o găsește
3. pilda fiului risipitor

Omul care avea doi fii nu este orice om ci era un evreu.

Era un om bogat, avea slugi, era cel mai bogat om din satul respectiv.

Copilul cel mai mic, într-un act de revoltă, vine și cere partea lui de moștenire tatălui său, că nu mai vrea să stea în casa aceasta.

Acest dialog ar fi atras din partea unui evreu o pedeapsă pentru fiul său. Pedeapsa era cumplit.

¹⁸ De va avea cineva fecior rău şi nesupus, care nu ascultă de vorba tatălui său şi de vorba mamei sale şi aceştia l-au pedepsit, dar el tot nu-i ascultă,

¹⁹ Să-l ia tatăl lui şi mama lui şi să-l ducă la bătrânii cetăţii lor şi la poarta acelei cetăţi şi către preoţii cetăţii lor să zică:^†

²⁰ «Acest fiu al nostru este rău şi neascultător, nu ascultă de Cuvântul nostru şi este lacom şi beţiv».

²¹ Atunci toţi oamenii cetăţii lui să-l ucidă cu pietre şi să-l omoare. Şi aşa să stârpeşti răul din mijlocul tău şi toţi Israeliţii vor auzi şi se vor teme.^†

(Deuteronom 21, 18-21)

Dacă ai un fiu neascultător ceartă, pedepsește-l… iar dacă acesta tot nu te ascultă du-l la bătrânii satului ca să-l judece.

Pedeapsa pentru copiii revoltați care se-nverșunau să rămână în acest comportament era: uciderea cu pietre.

Tatăl nu face nimic din toate acestea.

Existau câteva posibilități:

• Îl putea refuza și considera cererea ca o ofensă.
• Îl putea chema înaintea bătrânilor cetății pentru a fi judecat (Deuteronom 21:18-21).
• Dacă fiul era considerat „încăpățânat și răzvrătit”, pedeapsa extremă putea fi lapidarea (dar rareori se aplica).
• Îl putea exclude din familie și comunitate, dar fără a-i lua complet dreptul la moștenire.

Tatăl din parabolă alege, însă, cea mai neașteptată opțiune: îi împarte averea, deși putea refuza.

Cererea copilului este mai mult decât ofensatoare. „Tată n-ai murit încă?”

Copilul îl umilește pe tată. E o umilință care în societățile orientale era inacceptabilă.

Tatăl se umilește!

Nu știu care părinte ar fi făcut așa ceva: acceptă să se împartă averea.

Când se împarte averea se împarte în 3, fratele mai mare ia 2 părți și fratele cel mai mic doar 1, pentru că avea dreptul de întâi-născut. Tot timpul fratele mai mare avea o parte în plus.

– Nu mă interesează familia ta și averea ta și casa ta. M-am supărat de iudaismul vostru, pentru că aterizează în păgânism.

– Mă interesează doar banii tăi…

– Nu vreau să fiu moștenitor chiar… pentru că a fi moștenitor înseamnă a avea răspunderi. La evrei averile trebuiau ținute între evrei. Nu aveai voie să înstrăinezi averile și să le dai pe mâna păgânilor.

Dacă făcea lucrul acesta era socotit trădător față de neamul lui.

Familiile în vechime nu făceau ce vroiau ele. Tot satul vechea la respectarea anumitor reguli.

După ce adunat averile și fuge repede departe, într-un teritoriu care nu este evreiesc.

Vine foamete, flămânezește, și ajunge slugă la un păgân ca să-i pască porcii. Cetățeanul acela își bate joc de el. La evrei porcul e animal necurat și nu-i pot mânca carnea. Acel tânăr de foame acceptă până să și pască porcii pe care el îi considera animal necurat. Mare umilință.

Fiului îi e foame. În casa lui avea de toate, avea servitori. Tatăl lui era bogat. Toți acolo mănâncă și au stomacele pline și eu mor aici de foame…

Își dă seama că nu mai poți avea pretenția să fii fiu după ce l-ai umilit pe tatăl tău înainte. Fă-mă ca pe un angajat al tău!

Fiul se gândește că mergând acasă, tatăl sigur îl va umili, îl va batjocori dar îi va cere măcar să-l angajeze zilier pe moșia lui. Și din salariul pe care el mi-l va da îi va da înapoi paguba pe care i-am făcut-o.

În sat îl aștepta o situație dramatică

El când a fugit din sat cu banii unui evreu, și a tocat banii evreilor cu păgânii, satul nu-l aștepta cu flori. Nici măcar tatăl lui… Ci trebuia să-l aștepte cu bâta.

Când se întoarce copilul acasa, flămând, desculț, dezbrăcat. Până ajungi la casa părinților tăi trebuie să treci prin sat și satul știe ce ai făcut.

Toți copii satului respectiv vor sări cu tine cu pietre cu ciomege, cu scuipat… și te vor umili și te vor batjocori pentru că ți-ai bătut joc de poporul tău.

Întâmpinarea lui ar fi fost o umilință care putea să ajungă până la moarte.

Dacă ajungea acasă viu… la casa tatăl… tatăl nici n-ar fi ieșit la el, îl ținea la poartă câteva zile… sau ieșea la poartă cu bâta sau trimitea servitorii să-l pedepsească ca să-i vină mintea la cap.

Ce face tatăl?

Vede de departe că fiul său se apropie de sat și fuge el înapoi, traversează tot satul în fugă. Cine ar mai fi văzut bătrân evreu fugind? El se umilește ca fiul său să nu intre pe mâna copiilor.

Când îl vede, și copilul înlemnește, încearcă să-i spună ce avea de spus… Nu mai spune „fă-mă ca pe unul din argații tăi…”

Atunci se petrece miracolul. Minunea cea mai mare e felul în care se comportă tatăl, care trebuia să-l pedepsească, să-l umilească…

Tatăl nu-l lasă să termină vorbele, se aruncă în gâtul lui, îl sărută și tot plânge pe umărul lui. I se făcut milă până-n măruntaie de el. Și ca se prevină situația aceasta spune servitorilor săi: duceți-vă acasă și luați haina cea mai bună, adică haina lui. Adică haina lui de autoritate.

Să-l îmbrăcăm pe copilul acesta zdrențuros în haina mea, să-i punem inel în degetul lui, să-i punem sandale în picioarele lui. De ce? Pentru că acum trebuie să-l duc acasă.

Cei din sat văzându-l îmbrăcat în haina tatălui său nimeni nu ar fi avut curajul să se atingă de el. Dacă lovești pe cel îmbrăcat în haina tatălui ca și cum lovești pe tatăl.

Acest copil se lasă în mâinile tatălui său. Îl duc la casa lui și acolo fac ospăț.

Acest copil, mort putea să fie dar e viu. Pierdut a fost dar a fost găsit. Putea să moară pe drum spre sat dar a fost salvat.

Tot satul e împotriva copilului, tot satul e împotriva lui chiar pentru că nu aplică legea.

Legea nu era tocmeală. Dacă statul nu pedepsea copilul, îl pedepsea statul.

Ce face tatăl? „Știu cum rezolv problema satului ostil! Le dau de mâncare!”

Cheamă la ospăț tot satul, care uită să-l mai pedepsească pe copil de bucurie că au ce mânca și ce bea.

Fiul cel mare

Nici fiul revoltat nici cel ascultător nu-l înțeleg pe tatăl.

Cel revoltat se întoarce și se pune în mâinile tatălui său și este reabilitat, Este repus în iubirea tatălui!

Celălalt comentează.

Frica mare e că va reîmpărți averea tatăl.

Tatăl îl asigur că nu va mai împărți averea: toate ale mele ale tale sunt.

Hai să ne bucurăm!

Fiul cel mare era încăpățânat și nu vroia să se bucure. Tatăl este umilit acum de către copilul ascultător.

Fiul tău acesta care ți-a tocat averea cu desfrânatele…

Copile, copile, toate ale mele sunt ale tale, nu mi-am schimbat gândul față de tine, DAR SE CUVENEA SĂ NE BUCURĂM! pentru că acest frate al tău….

Fiul ascultător n-are puterea să spună: „fratele meu a venit” ci spune „fiul tău acesta…”

Tatăl îi spune: copile, FRATELE TĂU a venit !

Fiul mare: nu-i fratele meu că a tocat averile cu păgânii.

Spune-i: fratele meu și intră în bucuria fraților în bucuria familiei mele regăsite de care trebuie să se bucure tot satul.

Fratele ascultător e o problemă!

Tatăl reușește să-l facă pe fiul răzvrătit să se întoarcă dar pe fiul ce mare nu reușește.

Pilda e lăsată deschisă. Nu știm cum a rezolvat tatăl PROBLEMA COPILULUI ASCULTĂTOR DAR MÂNDRU.

Răzvrătitul se umilește și se întoarce

Ascultătorul trufaș nu iartă…

Fiul rispitor: vameșii și păcătoșii, păgânii – PĂCĂTOȘII CARE SE SMERESC; SE POCĂIESC

Fiul ascultător: fariseii și cărturarii, evreii – DREPȚII TRUFAȘI

FIul ascultător și trufaș sunt simbolul poporului evreu că păgânii s-au întors la Hristos și nu se bucură nici până astăzi.

Cred că Împărăția și casa tatălui este doar a lor. Iisus deschide toată această putere a dragostei față de toți.

Ce face Iisus prin toată această iertare și iubire, El va plăti preț scump, preț de sânge, preț de Cruce.

Pe cruce Domnul nostru Iisus Hristos a îmbrățișat și pe evrei și pe păgâni și-i cheamă pe toți să intre în bucuria Tatălui Său.

Cum să fim fii adevărați?

Ce fel de tată avem în Domnul nostru Iisus Hristos!

Pilda de azi ne învață să ne bucurăm când se face iertare!